O tara fara Mircea Badea

Asistand cumva din afara la evenimentele  din tara,  ma simteam cam prost din cauza timpului dus la comprimare maxima, aveam sentimentul ca   iar am uitat sa ma tin de cuvantul dat si am ramas  fara grai . Din punct de vedere psihologic, se poate spune ca doar si dorinta  de a face ceva reprezinta o fapta pe jumatate  implinita.

Suna ciudat, nu?  Ei, bine in ultimele cercetari stiintifice s-a constatat ca sistemul nervos central  nu face diferenta intre fantezie si  realitate.  Atunci, dragilor, lucrurile iau o alta intorsatura.

O sa ma intrebati  ce legatura are aceasta cu Mircea Badea, iata ca are.

In fiecare zi Mircea Badea  isi spune oful si parerea  in felul sau, in mod continuu si fara jena. Intr-un mod poate usor vulgar, asa cum am mai zis alta data, dar placut. Se simte liber la exprimare si nu are mustrari de constiinta pentru modul propriu. Nu traieste o fantezie ci din plin realitatea. Multi il confirma.

Nu uit acel faimos clip de video pe care il facusera,  nu-mi aduc aminte exact cine, in legatura cu unele evenimente istorice din lume. Era intitulat “The power of one”, sau vorba romanului: “buturuga mica rastoarna carul mare”. Sper ca nu am gresit la exprimare, e drept ca uneori memoria ma lasa dar cam asa suna proverbul, daca nu ma insel.

Asa ca nu am vrut neaparat sa-l consider “mic” ci, dimpotriva sa subliniez puterea “unuia” , unui om care  devine putator de cuvant, ba mai mult purtator de sentimente al multimii , din “tarisoara aceasta” cum o numeste si  el.

Nu mi-a venit sa cred sa  nu-l poti auzi seara sau dimineata devreme, nu de alta  ci pentru faptul ca, de doua-trei zile, nu a mers “Antena 3 live”,  nu intelegeam de ce nu pot prinde prin emisiunea pe net . Initial, am crezut ca nu prea imi merge laptopul, desi performant, care imi este  singurul instrument de comunicare cu tara, insa in final am inteles ca pur si simplu, era o defectiune  la transmisie.

In fine, azi dimineata, m-am trezit din senin cu emisiunea “In gura presei”, dupa ceasul fixat de acasa. La auzul vocii lui inconfundabile am tras concluzia :  nu ne ramane decat sa spunem ca  filmul preferat in fiecare seara a noastra este ”In gura presei”  cu Mircea Badea. Acolo, el, dupa cum zice Eminescu,  in poezia  ”Glossa”,  este precum actorul din piesa, care joaca in acelasi timp patru roluri diferite. Prin urmare, actorul Mircea Badea joaca in aceste roluri  comedia vietii cotidiene, in  piesa “Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul” .

Atunci intrebarea care mi-a venit in minte a fost urmatoarea: cum ar fi fost o tara fara Mircea Badea?

Credeti-ma, fara exagerare, foarte TRISTA.

Mintea romanului din urma!

Revenind asupra materialelor pe care le-am postat pe blogul meu, am constatat ca, conform zicalei romanesti “Mintea romanului din urma” nu facusem chiar o chestie grozava postand  comentariu in loc de material editorial. Ei asta nu de alta ci datorita simplului fapt ca nu cunoasteam cu ce se manaca “weblog”-ul si nu-mi-a dus mintea pe moment.

Ce sa mai zic, recitind materialul din 10 august 2008 care a fost facut sub unei presiuni psihice din anturaj, in loc sa postez un articol de deschidere pentru prima pagine al blogului meu, nu facusem altceva decat sa-l afisez la rubrica de comentarii ….,  avand in vedere ca in mod serios, mi-am revenit asupra hotararii de a scrie, nu fac nimic altceva decat sa re-postez “postmortem” acelas lucru …..  deoarece mi-a placut cum scrisesem atunci.

Asadar va propun sa-l cititi !

Autorul 

 
Dr.Ardeshir says:

August 10, 2008 at 7:54 pm |

Astazi incep a scrie din mai multe motive, scriu nu oriunde ci intr-un site strain, care gazdueste bloguri personale.

Nu pot sustine ca stiu perfect romaneste, totusi ma straduiesc sa scriu cat se poate de corect,si coerent. Aceasta stradanie nu justifica neajunsurile in exprimae sau in gramatica limbii romane pe care vrand nevrand le am.

Scriu, pentru ca vreau sa scriu, si sunt motivat sa scriu aici pentru ca in cele din urma, cele doua sit-uri romanesti unde am fost rugat sa scriu, si mi-au gazduit blogul meu personal, in mod sigur “administratorii sit-urilor” mi-au sters continutul blogului.

A modifica sau a sterge un blog de catre administatorii “site-ului”, mi se pare totalmente incorect indiferent de motivul care i-a determinat, chiar daca ei , dpv legal ar avea tot dreptul de a face.

Eu o consider acest fapt o calcarea la ibertatii umane, din moment ce l-ai gazdit, mai ales daca o faci fara sa anunti pe “blogger”. Este o Lipsa de respect,si de aceea nu permit ca sa fiu cenzurat sau sa fiu ingradit in gandire si exprimare.

Din pacate trebuie sa recunoastem ca , in Romania , inca, a gandi liber este condamnat, poate ca nu vine nimeni sa-ti astupe gura in direct pentru afirmatiile tale, dar in mod indirect vei simti acest lucru.
Asa ca vreu sa respir liber si sa scriu liber fara sa am sentimentul ca gandirea mea poate deranja pe cineva.

A gandi, a-ti putea exprima liber in cuvinte, gandurilor tale , in mod normal ar fi unul dintre libertatile fundamentale ale omului intro societate normala, “Democratica”.

Pentru libertatea cuvantului, in istoria omenirii, milioane de oameni au fost condamnati la moarte ……… fara exceptie, emei si barbati aruncati in foc, executati in public sau in societate moderna mustrati si CENZURAI.

Asa ca fiecare cuvant al meu , rebel, nu va fi mai diferit decat o grenada in mintea omului sau sistemului INTOLERANT.

Prin urmare va invit sa-mi urmariti Blogul meu si sa comentati cu ceea mai mare libertate.

Autorul

La Cora Zone

Ardeshir VAHIDI la redactia ttm

De ani de zile ma indemn singur, nu numai, ma si incurajez spunandu-mi ca;” am sa scriu!” Nici eu nu mai cred in ceea ce promit in acest sens, e greu sa fii  multilateral dezvoltat!

Ultima vreme devenind un fel de “fan” Mircea Badea, imi propusesem  chiar sa-l sustin in ceea ce priveste parerile lui , intr-un fel mai elegant sa zicem , de fapt limbajul folosit de el e mult mai  natural si agreat decat ceea ce as fi dorit eu sa fac, (in mod special  in societatea noastra limbajul elevat si literar e de domeniul trecutului, ba mai mult  e unul  falimentar) .

In ultimele 30 de zile pot spune ca m-am intalnit cu o gramada de oameni “exceptionali” care traiesc in tara aceasta si majoritatea lor au ramas in tara sau pur si simplu s-au intors in tara “de dragul tarii” ca sa cladeasca ceva ori sa schimbe ceva fundamental si sa devina nu doar utili ci  sa si contribuie la fundamentul solutiilor educationale in societatea romaneasca, astfel crezand ca  nu vor sta in expectativa si vor fi in “slujba” compatriotilor a ”oamenilor”.

Ei sa vezi ca si ei intr-o oarecare masura au realizat ca “era doar un vis”.

De aceea sunt de acord cu Mircea Badea, din pacate multa vreme nu se va putea face mare lucru, si chiar daca ai vrea nu ai cu ce…… sa-l credeti pe Mircea Badea,….. sa-l credeti pentru ca el este “Roman”, pe mine nu ma puteti crede pentru ca orice as face , oricat de romaneste as simti sau as gandi, mereu  voi fi un strain, vorba unui coleg de al meu,”te toleram”, zau ca nu am stiut!

Intalnire cu un "Nemuritor" Marcel Iures

Eu as vrea sa fiu un pic pozitiv, crezand ca totul va fi bine, doar ca in timp…si ca va dura, si totul depinde de noi.

Asadar am fost prin Tg.Mures, imi faceam impresia, sau mai bine zis am avut sentimentul ca ma duc sa-mi iau ramas bun, de la cine? Pai de la mureseni, de la cei de care moralmente si sufleteste ma simt foarte legat . Nu mai revin asupra umbra sumbrelor amintiri  …….unele rele dar multe bune, motivele? cei care trebuie sa stie, le stiu bine…. insa un lucru pe care nu-l pot ignora este faptul ca am incercat si ma straduiesc in continuare sa raman fidel orasului meu , drept dovada ca nici pana  astazi nu mi-am schimbat domiciliul si nu-l voi schimba nici dupa ce voi pleca.

Am folosit cuvantul “fidelitate”, din pacate trebuie sa recunoastem ca si acest cuvant asemenea institutiei zisa “casatoria” a devenit  falimentar , transformandu-se intr- un cuvant de origine arhaica, meritand sa se afle printre obiectele de muzeu, astfel incat exceptiile intaresc regula.

Academician prof. dr.Augustin Buzura

Asadar  am fost pescuit de o veche prietena din presa care m-a invitat la emisiunea ei intitulata “Cora Zone”  la TV Mures (ttm), eu am numit-o intalnire de gradul III, am povestit  mult ,timpul s-a dovedit a fi insuficient,  de fapt a  fost un fel de clatorie in timp . Am navigat printre date  incepand cu vremurile din trecut, prezent si  viitor.  A fost exaltator nu pot spune ca nu m-am emotionat, ….. adevarul este ca orasul sau fiecare coltisor al orasului e plin cu amintiri, spuneam parca mi-as fi petrecut copilaria in acest oras…. .

Radu Gheorghe actorul care mereu te afce sa zambesti

In fine, povestea este ca si eu m-am hotarat sa plec, in ciuda tuturor sentimentelor mele de apartenenta,  tarii sau mai bine  spus Ardealului, in orice caz e doar o mutare a locului de munca,nu-i asa?  la niste conditii mai bune, ceea ce si-ar dori absolut oricine. Las ca imaginile si filmuletul sa vorbeasca, iar eu incepand din intai noiembrie 2009 va stau la dispozitie cu orice problema la adresele mentionate la site-ul clinicii.

Sper ca voi avea atata timp liber incat mereu sa va pun la curent cu evenimente si noutati, veti avea acces la sit-ul clinicii in limba roamana, nu de alta ci pentru simplul fapt ca am fost intrebat de conducerea clinicii: “ ..domnule doctor  in ce limba ati  prefera CV si datele dvs sa mai apara in limba persana?” eu am preferat in limba romana in ciuda faptului ca numarul vorbitorilor de limba persana e mult mai mare decat cei de romana, …. No comment.

In aceasta pagina veti gasi si linkul la materialul pe care l-am postat pe you tube pentru a-i multumi  Corei si colectivului redactional ttm, intr-un fel mai inedit sau asa zis,  in felul meu si sper ca ii va placea.

Va astept cu mare drag, la  noul  loc de munca….Cu drag Ardeshir VAHIDI  

http://www.wellnesskliniek.com/E_plastic_surgery/E_staff.htm

Multumiri  Corei Munteanu si colectivului redactional ttm.      http://www.youtube.com/watch?v=fhjir5THD9E

Wellness Kliniek sept 2009

“Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul”

 

Dupa scandalul mediatic referitor la ascultarea convorbirilor telefonice si psihoza creata in randul oamenilor  si interpretarea legii abia aparuta si modul de aplicare a ei cu consecintele sale, deja incepe sa-si faca efectul.

Daca in aceste zile aveai o mare grija de a intampina cu bratele deschise criza economica abia asteptata precum “Tunami”, de ieri ti se mai pune inca o alta grija peste umeri. Vorba romanului colac peste pupaza, astazi trebuie sa te pazesti, nu de nimeni si nimic altceva decat de propria ta umbra.

 Azi cel mai periculos  element  social poti fi tu insuti, fara sa vrei, daca nu ai grija si nu stii , de ce si cu cine vorbesti, astfel poti deveni chiar un actor de seama in propria ta piesa “Terorist fara voie”.

Indiferent de gravitatea consecintelor morale  ale acestei masuri, prin limitare si privatiune a propriei tale intimitati, intr-o societate destul de bizara ca si structura administrativa si logistica, (stim cu totii ca e una extrem de deficitara),  abuzurile pe seama acestei operatiuni  nu vor fi deloc  o raritate.

Asa dar, cine doreste sa-ti  indulceasca ziua chiar de dimineata  nu trebuie sa-ti faca nimic altceva decat sa-ti formeze numarul de la un telefon  suspect sau cu semnificatie, cum zice si Mircea Badea, oare se urmareste doar de la ce numar ai fost sunat si nu este in  vizor continutul convorbirii?

Prin urmare, daca ar fi vorba doar de unde ai fost sunat si de cine, dragilor,  am impresia ca si eu am devenit un om foarte  important  daca nu eram pana acum, foarte simplu,  tocmai  pe 21 ianuarie zi de punere in aplicare a legii urmaririi si a interceptarii ale telefoanelor ,mesajelor  si ale comunicatilor  prin internet , tatal unui pacient de al meu -cetatean de origine romana- a avut grija, sa se straduiasca , pentru binele meu,  sa ma sune  de cateva ori nu doar de la un numar suspect ci de la un telefon al  unei ambasade cu renume international .

Ei si eu ma intrebam oare la  ce s-a gandit domnul , oare nu auzise nimic de scandalul mediatic, sau pur si simplu a vrut sa fiu si eu important? Dupa o astfel de intamplare si eu nu am ce face decat sa-l sustin pe domnul Mircea Badea si sa-l citez: “Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul”.    

 

 

In memoria profesorului meu, George Simu

In urma cu cateva luni de zile, nu tocmai intr-un moment foarte placut, am aflat despre stingerea din viata a marelui profesor de Anatomie Patologica a scolii medicale romanesti din Centrul Universitar  Tg.Mures.

Atunci fiind foarte impresionat de eveniment, mai ales pentru faptul ca, as mai fi dorit sa-l vad inca o data, am ramas cu durere in suflet. Drept dovada imediat am si postat pe Blogul meu de pe sit-ul eva.ro, unde eram gazduit un material in acest sens. Ei bine avnd in vedere ca NIMIC nu e vesnic in viata aceasta, nici Blogul meu, prin urmare disparand Blogul, a disparut si materialul scris in omagiul acestui personaj, de altfel putin cunoscut in lumea muritorilor de rand.

Asa ca m-am straduit din nou sa readuc in actualitate, gandurile mele fata de Maestrul meu, pe care l-am numit pe buna dreptate marele profesor, nu doar pentru faptul ca noi profanii, imediat dupa moarte, ii preamarim astfel, ci pentru valoarea lui reala pe care o recunosc cei in domeniu.

Iata din nou randurile scrise de mine pe atunci.

 

Pe acest pamant al humii/

Venim multi si plecam gramada/

Nu e nimeni, ca-nceputul sau sfarsitul sa vada/

Nici un glas, sa ne sopteasca/

Venind, venim de unde?

Iar plecand, plecam spre unde?

                                                   Rubaiate- Hakim Omare Khayam-poet persan

 

Nimeni nu va sti vre-o data/

C-am trecut/

Ca o lacrima/

Pe obrazul acestui Glob albastru/

                                                      Romulus Guga, poet roman

 

 

E cam ciudat , sa scrii atat de sobru la un inceput de an ,

cu toate ca, se preconizeaza, a fi unul mai bun si  mai bogat ,

si totusi nu cred ca sunt singurul care priveste cu o nuanta mai pesimista, trecerea “vremurilor”, avand in vedere,  definitia mai optimista a omului pesimist si anume: Pesimistul fiind optimistul bine informat .

 

Poate nu ma credeti, dar anul acesta trece, in mod sigur, cu un OM mai putin la numar spre 2008,……….. belsugul si saracia pana la urma sunt fetele aceleiasi monezi , nu-i asa?.

 

 Nu am vrut  chiar asa sa explorez fata ceea trista a vietii, mai ales dupa o tacere asa de lunga a mea, m-am apucat de drama ? am avut o veste chiar proasta, Romania , in urma cu doua luni de zile a pierdut una dintre cele mai eminente personalitati ale vietii medicale….-eu abia am aflat-….multi altii nici macar nu stiu despre ce este vorba. Asa ca m-am hotarat sa scriu din nou.

 

In principiu  nu a aflat nimeni altcineva decat cativa care l-au cunoscut,colegi , studenti cei care il stiau mai de aproape,cei care au fost prezenti la cursurile  profesorului, sau cei  care au citit ziarele locale din Tg.Mures si Cluj, poate a vietii medicale pe care o urmarim doar pentru anunturi publicitare si pentru obtinerea posturilor deja aranjate.

 

Spre deosebire de aceasta veste trista - a trecerii omului ca o lacrima, alunecand pe obrazul acestui glob albastru, precum o picatura, contopindu-se in oceanul universului - mereu aflam de la mijloace de mass media si  de stiri: ce a discutat Zavoreanca cu mama ei, daca a blestemat-o pe ea, daca i-a cedat averea sau nu, daca  Angelina Jolie, si-a facut un tatuaj nou, chiar pe fesa…….sau , daca a lovit pe cineva domnul ministru si a fugit de la locul accidentului fara sa raspunda in fata legii si etc,,,,,,,,, am toate motivele mele  sa fiu pesimist.

 

Foarte putini oameni ,  din aceasta tara l-au cunoscut pe  Profesorul George Simu, (profesor de Anatomie Patologica si de Histopatologie U.M.F Tg.Mures),cel care  in 1990 diagnostica -la masa lui de lucru ,impodobit cu un microscop invechit obiect deja de muzeu- tumorile canceroase pe care in acea vreme laboratoarele ultra moderne franceze de histopatologie , doar la coloratii speciale de imunohistochimie  puteau diagnostica cu certitudine astfel de leziuni tisulare.

 

Si pana la urma cui ii mai pasa ????? A mai trecut inca unul in nefiinta, eu raman doar cu fala stramoseasca, pentru faptul ca ceva vreme am petrecut,ceva timp langa aceasta personalitate , rar intalnita in lumea medicala, un profesor adevarat care si-a meritat nu numai titlul ci a facut parte dintre acele genii care a impresionat Centrul Universitar Tg.Mures,ca prezenta, o scoala care si-a pierdut unul din varfurile lumii medicale  .

 

Si ce daca? ziceam cui ii mai pasa, de invatamant, de scoala, de  pregatirea profesionala a elevilor, studentilor, si totusi in aceasta societate moderna  avem toate mijloacele de a sti si de a afla, care actrita cu ce chiloti s-a imbracat la care eveniment, cati prieteni a avut, cu cine s-a culcat in urma cu 10 ore…….si totusi cum  sa nu fiu trist in prag de anul nou.

 

In orice caz , vremurile trec precum valurile, cum zice poetul, si ca de mii de ani incoace, lume este vesela si trista.

Zilele , saptamanile, lunile si anii trec ca foile rupte ale agendei.

 

Azi  INVATAMANTUL si cunoasterea sunt inlocuite  cu sexualitatea si banul, care au  devenit pilonul principal,in jurul caruia se petrec toate evenimentele  vietii, am devenit si vom deveni in continuare robi ale propriilor noastre slabiciuni. 

 

Si totusi nu ma pot abtine de a va spune LA MULTI ANI!  purtand lumina in gand. Pentru ca aceasta este ciclul natural al existentei noastre unde “multi venim , plecam gramada”.

 

Gandurile orinduiesc lucrurile. Ce gand bun am putea sa avem pentru acest an nou? Vorba romanului, lumina din lumina, asa am putea sa transmitem gandurile noastre, purtand in ele un pic de lumina.

 

Cu acest gand, m-am hotarat cu bagare de seama sa-mi finalizez cartea pe care mi-am propus, sa-o lansez . Sper in acest an imbelsugat, purtand steaua norocoasa.

Vrea sa fie cea mai nonconformista carte scrisa vre-o data, lovind in radacina gandirii umane, o carte care macar sa ne puna pe ganduri, poate reusim sa ne redirectionam destinul:

 

Semanand un gand/

Culegi un cuvant/

Semanand un cuvant/

Culegi un fapt/

Semanand un fapt/

Culegi un obicei/

Semanand un obicei/

Culegi un caracter/

semanand un Caracter/

Culegi UN DESTIN.

 

Cu drag Ardeshir

Libertatea de exprimare

Astazi incep a scrie din mai multe motive, scriu nu oriunde ci intr-un site strain, care gazdueste bloguri personale.

Nu pot sustine ca stiu perfect romaneste, totusi ma straduiesc sa scriu cat se poate de corect,si coerent. Aceasta stradanie nu justifica neajunsurile in exprimare sau in gramatica limbii romane pe care vrand nevrand le am.

Scriu, pentru ca vreau sa scriu, si sunt motivat sa scriu aici pentru ca in cele din urma, cele doua sit-uri romanesti unde am fost rugat sa scriu, si mi-au gazduit blogul meu personal, in mod sigur “administratorii sit-urilor” mi-au sters continutul blogului.

A modifica sau a sterge un blog de catre administatorii “site-ului”, mi se pare totalmente incorect indiferent de motivul care i-a determinat, chiar daca ei , dpv legal ar avea tot dreptul de a o face.

Eu  consider acest fapt o calcare a libertatii umane, din moment ce l-ai gazduit, mai ales daca o faci fara sa anunti pe “blogger”. Este o Lipsa de respect,si de aceea nu permit ca sa fiu cenzurat sau sa fiu ingradit in gandire si exprimare.

Din pacate trebuie sa recunoastem ca , in Romania , inca, a gandi liber este condamnat, poate ca nu vine nimeni sa-ti astupe gura in direct pentru afirmatiile tale, dar in mod indirect vei simti acest lucru.
Asa ca vreau sa respir liber si sa scriu liber fara sa am sentimentul ca gandirea mea poate deranja pe cineva.

A gandi, a-ti putea exprima liber in cuvinte, gandurilor tale , in mod normal ar fi una dintre libertatile fundamentale ale omului intr-o societate normala, “Democratica”.

Pentru libertatea cuvantului, in istoria omenirii, milioane de oameni au fost condamnati la moarte ……… fara exceptie, femei si barbati aruncati in foc, executati in public sau in societatea moderna mustrati si CENZURATI.

Asa ca fiecare cuvant al meu , rebel, nu va fi mai diferit decat o grenada in mintea omului sau a sistemului INTOLERANT.

Prin urmare va invit sa urmariti Blogul meu si sa comentati cu cea mai mare libertate.

Hello world!

Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!